"în bucăţi curgeau fărâme picurând a praf de stele
mângâind spre amintire şi-a cântare-n care ele
visele pe scara vieţii făceau muguri pentru plop
oprind ţărm cu răsăritul în rotundul unui strop"
ai lasat sa curga gandul peste visul tau cu mare portativul inserarii are cheile in care semn pe solzul unui peste sta ascuns in cerc de nori iar cu vantul din stradela suiera-n mii de fiori si cand toate par ca-s spuse si ai inteles cum vin trei carari din dunga zarii intre care Nastratin mai nastrusnic decat sensul si mai plin decat seninul rataceste-o prelungire pe o scara cu pelinul inflorit din fulg din vise nedeterminari sculptate o fractalica magie forfecata-n semn de carte las aici o treapta noua de pe scara fara nume cautandu-mi inorogul intre spargeri dintre spume...
am uitat floarea uitarii pe o buza de izvor cand mi-am amintit mirosu-i o culoare ca un nor asezase peste gandu-mi lin si bland precum o raza care-n toate-s numai samburi si o nemurire treaza si atunci pe cand iesisem cu vaporul inspre larg am vazut un fulg din aripi undeva langa catarg si mi-am amintit de clipa care innoise jocul facand flacara albastra adunand in ea norocul si acum cand parca visul se lungea in viata mea am gasit ca usa plajei e in mine nu-i in ea plaja am gasit-o goala pustiita de nimicuri numai ea la piramida era fata cu chibrituri... eu stiam ca isi udase si chibrituri si-n papuci avea numai coji de nuca si-n genunchi semn de uluci... tac acum ca-i multa lume care crede ca-n izvor am uitat si chipul care a nascut in el un dor... trec prin clipele ferice si las semn florii de mac si mai dorm un vis si-o vale si apoi ma pun sa tac intr-un pat ca isihastul care-i patul de pamant unde-mi incolteste gandul pentru pasul cel mai sfant... cum arata floarea asta intreba un chip zambind... ca privirea ta uitata am raspuns usor mintind... cred ca voi aprinde astazi candela dintr-un focar in elipsa unor cercuri cu povesti si mult zadar... ce nuante zici ca are solzul tau de peste-n ploaie... in alt zambet alta data-n calendarul din noroaie... poate azi din cupa alba voi gasi din nou nectar si-mi voi aminti cararea cu izvorul florii-dar... oare astazi pe cararea ce-o uitasem fara pietre voi gasi scoica pierduta cu lumina minunata... poate azi sau poate maine poate-ntr-un latrat de caine...
am uitat
de la nuanta (10:38:42 25 februarie 2010)
clipe căzute
(poeme-n oglinda fântânii)
sub pietre clipe căzute spre scara scărarului în cântecul ţărmului
fiecare seară poeme-n oglinda fântânii
dincolo de nisipuri şi de întâmplare lumina-şi uită raza pe unda rotundă
dogoreşte a căldură şi dăinuire
acum şi iarăşi acum fericirea-i în jarul vulcanului
descatuşare de întâmplare rară pe-o pagină pierdută lacrima
azi soarele a răsărit din mare o rază strălucitoare rătăceşte pe cărarea-ngheţată
şi mâine soarele va răsări din mare albul zăpezii va străluci ultramarin paşi desculţi urcă-n mansardă scara de brad pe masa rotundă de-o parte şi de cealaltă a tablei de şah ceşcuţe andaluze aşteaptă
aburi sfârâie-n ibric pe tabla de şah nimic
mă locuiesc alergându-mă-n locuri din care mă întorc când uit cine sunt când nu mai ştiu prea bine de unde am plecat şi nici unde am lăsat cheia
când ajung iarăşi în patul meu încerc să-mi aduc aminte semănându-mi seminţe acolo unde uitarea şi-a uitat sămânţa
cineva-mi reproşa că... altcineva mă lăuda pentru acelaşi lucru ambilor le-am răspuns cu un zâmbet şi-n tăcere am uitat o lacrimă
niciodată lacul n-a fost mai liniştit nici pipa mea n-a scos vreodată aşa de mult fum oglinda de gheaţă prinde-n ea zborul pescăruşilor şi-n spiritul uşilor o întâmplare mai fericită ca acum n-a făcut mai mult jar şi scrum
visasem că ne povesteam cum am petrecut noaptea în povestea asta s-au arătat toate amestecate de cum m-am trezit ţi-am zis venise dresorul la mine cânta la nişte scoici mari frecându-le una de cealaltă pe umărul stâng papagalul lui Alexis striga la mine înjurături marinăreşti dresorul îmi cerea să schimb ceva la triplu salt să renunţ la faza căderii în plasă
în bucăţi curgeau fărâme picurând a praf de stele mângâind spre amintire şi-a cântare-n care ele visele pe scara vieţii făceau muguri pentru plop oprind ţărm cu răsăritul în rotundul unui strop
s-au aşezat semnele pe cărări vântul acoperă sau descoperă doar dunga zării rămâne aceeaşi
Constanţa, 22 ianuarie, 2010 (pe când actorul C.V. pleca)
4990. corzile sufletului
de la ymp (08:04:40 27 Aprilie 2010)
am ridicat soarele-n rasarit am intins corzile sufletului intre visini si scara din mijlocul plajei beau prima cafea, a doua si-a treia si la a patra zic: ce mult se-ntinde un nimic nascut din cantecul asteptarilor important intr-o asteptare este sa nu bati din pinteni sa iesi in intampinare in orizonturi largi la lumina diminetii la lumina zilei a serii si-n taina noptii oricand oriunde iubind pe cand se cerne-n cer povestea si cand sunt soapte la izvor eu las sa cante amintirea si urc spre tarmulrodador plecand in pas descult prin roua calcand pe pietre de rotund si prin livada mea cu visini si trec arcade-n joc secund... mai tac, revin si iau odihna si cand adun tot ce am spus privesc spre semnele de cuie si spun... aicea esti, Iisus... imi iau sageata-n care tinta e punctul ce lipsea pe cer si incoltesc dintr-o samanta fantana unui nou mister... din cand in cand din soapta-n soapta te strangi in mine intr-o fapta in care dragostea-i dintai tu-mi cerni a dor ramai-ra-mai pe undeva vei reusi sa vezi ce cald e si ce plin ametitor ca-n vechiul vin la care te inclin cu un suspin
4996. scrisori noi
de la ymp (14:48:54 28 Aprilie 2010)
Prietene Igitur, sa dam o privire de jur imprejur si sa vindecam ranile cu ce avem noi mai bun si mai potent ca asa evident nu se mai poate spune si tu daca gresesc realitatea nuse vindeca de la sine desertificarea constiintelor amortirea spiritelor si altele care le simti poate mai bine ca mine asa ca lasa sufletul sa vorbeasca si fa-ti rolul de calaret pe plaja cu suflet atat cat sa-i cultivi bucuria de-a... eu ma opresc sa nu te duc pe carari spalate de ploi deluviene sa vii tu cu ploi mai stranse pe gunoiul vremii ca-i multa mizerie si-i multa desertaciune si desertaciunile fac impreuna un balci si-un zgomot de fond din care nu se mai aude cantecul...
... 504 505 506 507 508 509 510 